Asta sunt, prizoniera unei iubiri patimase, ce scoate din mine doar lacrimi, durere, suferinta, sange. Nimic bun. Inima nu e, a ramas un loc gol acolo unde un timp gazduiam a ta privire ce ma incalzea in ghiata timpului. Acolo unde era vocea ta acum e doar scrum, amintirile desarte ale unei povesti la distanta. Disparute sunt mesajele unde imi urai o noapte usoara, ce ma faceau sa dorm linistita suportand durerea ce ne desparte in timpul intunericului. Disparute sunt momentele in care simteam ca plutesc, in urma notelor tale divine ce'mi ziceau ca ma iubesti. Disparute sunt visele ce ne uneau un timp, magia care ne'e'mpreunea parca pe viata doar prin putine priviri, cuvinte. Disparute sunt sperantele ce le aveam amandoi, sau poate doar eu, tu punand PUNCT tuturor acestora, in care credeam cu inima.
Legata in lanturile iubirii oarbe, si nici tu nu ma mai poti salva. Nu am curajul sa ma mai sbat in speranta eliberarii sufletului meu. Totul inutil, zilele noastre s'au scurs in timp, ca sangele ce acum macina pielea seaca a mainilor mele. Toate cuvintele noastre, toate sentimentele ce ne'au legat de mult au lasat in urma doar o rochie alba, patata de adevarul falselor iluzii ce ne'au indrumat in astea 3 luni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu