13 aug. 2011

Adevarul din spatele copilariei.


A fi copil este poate cel mai frumos moment din viata noastra, cel mai inocent si cel mai scurt, din pacate..
Inca mi se plimba in minte amintirea cand invatam sa patinez pe rotile, fiind intr'un camp verde, imens, cu matusa mea cea nebuna si o prietena de familie; asezate paralel imi dadeau drumul dintr'o parte in cealalta, iar eu, pana sa invat sa imi mentin echilibrul in putinii metri ce'i parcurgeam, am gustat verdeata si insectele ascunse in ea.
Imi revin in minte fotografii prafuite si melodii pierdute in spatiu, fundalul lejer pe care “Acel” tata ma cuprindea usor in brate si ma plimba in pasi de vals printre peretii crapati de timp..
Sunetul colorat al zambetului ce'l aveam cand cei mari ma tachinau fara mila, gadilindu'ma imi rasuna in timpane cu melancolie..
Timpul crunt a trecut, lasand in urma lui acea “eu” ce nu reuseam sa accept, ce uram cu toata fiinta. De asta amintirile tineretii sunt rare si scurte; un timp totul durea pentru ca nu puteam face nimic, si asta ma facea sa par fara suflet.
Cand vara de acum un an imi repaseste in aleea cu amintiri, apar regrete si zambete false in spatele carora ma ascundeam cu usurinta, fara a ma gandi la consecinte. Acea fata de acum un an in urma o regasesc adesea in pielea persoanelor ce intalnesc zilnic, si imi dau seama cat de disperat a fost efortul meu de a ma schimba, iar cand a aparut el am avut pretextul potrivit, am avut un nou ideal, si avea sa fie cel corect, daca as fi stiut sa il ascult..
Nu regret ca am devenit acea fata deprimata minut de minut, mereu cu lacrimi in ochi si pregatita sa'ti trezeasca sufletul poate cu un singur cuvant. Datorez asta lui, si mie.. Am facut sufletul ce iubesc sa adoarma, nestiind sa'i ascult tacerea, iar acum, in asteptarea sfarsitului, trebuie sa vad aripile oricarei persoane ce'mi trece pe'alaturi, trebuie sa trezesc ochii fiecarui inger aparent demon.
Si..Inainte sa'ti spui ca sunt visatoare, vreau sa'ti amintesti momentele fericite din copilaria ta, sa te uiti un moment in oglinda inimii tale si sa te intrebi : “Sunt ceea ce'mi doream?”..Probabil raspunsul va fi un “nu” pierdut undeva intr'un gol din suflet.
Invata sa privesti dincolo de nori, pentru a vedea orizontul viselor tale, si te vei descoperi pe tine cel adevarat..

4 comentarii:

  1. http://nymphtamine.blogspot.com/2011/01/copilarie-spune-mi.html

    am si eu aici o postare despre copilarie :)
    Si pe mine ma cuprinde nostagia, mai ales cand rasfoiesc albumele de familie. Si ma doare inima...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frumos e sa fii copil! Imi e dor de copilarie, cred ca e cea mai frumoasa perioada a vietii unui om:D

    RăspundețiȘtergere
  3. Bianca, ti'am citit absolut toate posturile, si sincer cand am scris postul de mai sus mi'am reamintit de al tau >:D<

    Lavinia, tuturor ne este dor, si stii de ce? pentru ca uneori nu suntem pregatiti sa infruntam greutatile ce vin..:(

    RăspundețiȘtergere
  4. Privim mereu in urma, ceea ce suntem, ceea ce am fost, ceea ce vom fi...
    Copilarie=a trai in lumea viselor, a viselor tale...
    Oare ce ne face maturi? Cand suntem cu adevarat maturi?

    RăspundețiȘtergere