Sometimes.

Uneori as vrea sa ma vezi cum plang, si sa mi te recunosti in lacrimi, sa te oglindesti in ochii'mi lucizi si sa zici “Par cel mai frumos inger”. Iar in uimire sa privesti obrajii patati de sange ,sa'ti reinvie dorul de noi si instinctul de a ma proteja..

Uneori as vrea sa'ti aud glasul, sa ma vindeci de timpul ce trece ca sa te lasi alintat de dragostea mea oarba pentru tine. Sa'mi soptesti, cum o faceai un timp, ca nu ma vei lasa singura niciodata si'mi vei fi mereu alaturi, desi o vei face ca si acum..

Uneori as vrea sa'mi redai forta necesara sa lupt pentru amandoi, caci tu nu o faci. Te'as putea asculta o vesnicie si probabil as reinvia cu fiecare secunda mai mult, as deveni nemuritoare ajutata de notele vocii tale superbe, daca ai vrea..

Uneori as vrea sa nu uiti de mine, sa ma vrei langa tine si sa ma lasi sa am grija de sufletul ca unui prunc. Sa te mangai usor pe spate si sa te privesc in ochii minti, sa'ti spun ca te iubesc din toata suflarea ce am, caci tu ramai etern oxigenul meu ce ma mentine in viata..

Uneori as vrea sa simti ceea ce simt eu pentru tine, sa topai de fericire cand iti spun ce simt, sa zambesti din instinct cand imi vezi poza, si seara sa saruti ecranul mic al telefonului unde se afla aceea. Sa simti nevoia sa'mi vorbesti si sa ma auzi, sa ai incredere in mine ca in Dumnezeu si sa te lasi in seama mea, cu siguranta ca te voi proteja de orice rau si orice rana, si te voi veghea de'a pururi in vecie.

Uneori as vrea sa imi destainui durerea din sufletul tau, sa pot sa o vindec cu cele mai dulci versuri si mangaieri sufletesti, pentru ca din pacate nu sunt aproape de tine, dar incerc sa iti daruiesc si inima din mine sa'ti pot demonstra cat te pot iubi..

Uneori as vrea sa nu'mi doresc toate astea, poate pentru ca sunt doar niste iluzii cu care ma hranesc in fiecare secunda a vietii mele, si care ma fac tot mai flamanda de iubirea ce tu nu mi'o daruiesti..

Uneori as vrea ca totul sa fie un vis, iar eu sa fiu fantoma lumii acestea, care sa nu te lase niciodata singur...

Niciodata..

Fuga de noi.

...Fugeam de mine parca, si nu vroaim sa te privesc,

Cand luna ma'ndemna sa te sarut, sa te iubesc,

Fugeam de'a ta clipire de'nceput, de tine;

Fugeam necontenit de'a ta privire..

Si'oricat mi'as fi dorit sa nu te am, sa nu te intalnesc,

Simteam a ta iubire, simteam ca'nnebunesc,

Si'n disperarea mea cumplit de demult uitam

Ca luna e cu noi, iar tu esti ce'mi doream..

Mergeam agale, trist cu pasi intunecati

In nopti tarzii de ploaie, cu ingeri aplecati,

Spre noi, spre chinul nostru bland si tandru

Dansand prin nori si stropi din cerul mandru..

Am incercat sa ma ascund de ochii tai nebuni,

Dar nu am rezisat sa nu vad Tatalui minuni,

Iar cand privirea'mi rece se intalni cu'a ta de foc

O dragoste curata nascutu'se pe loc..

Dar mari si munti, si ape cu tot valul

Ne'au despartit cumplit, inseminand calvarul

De nopti ingandurate si pline de amor,

Si doua suflete ce'acum se sting de dor..

Si ne'am pierdut in timp , ca bruma de pe flori

Si ne'am risipit devreme ca ploaia unor nori,

Ne'am ofilit de lacrimi fara de'a da iubire

Si am ramas privind o dulce amintire...

Astazi..

Astazi am avut sentimentul cel mai frumos de pana acum, cel mai placut..

A fost cel al mortii ce venea si a respiratie ce inceta sa functioneze automat in mine.

M'am luptat doua ore sa pot sa rezist sa ma rog pentru el, pentru noi.. Iar cand pamantul mi'a fugit de sub picioare mi'am zis ca m'am eliberat de toata durerea ce o port in mine. Simteam cum am lasat gandurile si preocuparile mele in voia altcuiva, si ca mi s'ar fi luat o piatra de pe inima..

Nu am mai vazut nimic in fata ochilor, decat chipul lui iubitor ce ma cauta si nu ma mai gasea nicaieri pe asta lume. Dureros, si poate ar fi fost util sa'si gaseasca adevarata fericire, sa se simta liber si fara amintiri. Sunt doar o suferinta in sufletul lui, si continui sa'l torturez fara mila, desi il iubesc cu toata fiinta mea.

Cand mi'am simtit cimentul cald sub mine si tot trupul mi s'a zguduit pana la maduva, mi'am amintit pentru ce am trait pana acum, si toata lupta ce am purtat cu mine insumi si cu ceilalti doar pentru un sentiment sarac de orice... Sarac de intelegere, de incredere, de companie, de prietenie, de iubire, de orice. Am gresit mult in a da totul, pana si sufletul, dar daca ar fi sa reintorc timpul, as reface'o la infinit, asa de drag imi este el. Poate nu merita, o zic multi, dar pentru mine nu eu nu'l merit.Nu conteaza asta acum. Conteaza ca exista si ca Dumnezeu a avut mila de mine si prin el m'a invatat sa iubesc. De asta m'am si trezit la realitate, odata ca bucatile indurerate din mine..

Lupta nu s'a terminat, iar eu nu am putut renunta la el, la tot. Il iubesc, trebuie sa incetez sa incerc sa mi'o neg, asta nu o pot schimba si nici nu vreau.

M'am ridicat tremurand, cu lacrimi in ochi, privind pierduta in jur in speranta de a'l revedea, dar nimic. A disparut ca o stafie ce'mi bantuie inima, dar stiu ca, oriunde se afla atunci, m'a aparat si m'a readus la viata cruda de acum.

Uneori mi'as dori sa'i fie mila de mine, sa nu ma mai lase sa sufar atat, sa ma lase sa nu mai fiu, dar ma protejeaza fara sa vrea el, si o va face in continuare, oricat ar fi de departe, il simt langa mine..

Iluzionisti pereche.

aiciSimt un gol imens in pieptu'mi slab.. E lipsa, locul unde candva aveam o inima e gol, pustiit. Retraiesc flash'ul amintirilor dragi ce ma calauzesc, si vad unde mi'e ramas sufletul: la tine.

Si totusi, e atat de putin sens in ce traim si simtim, si... In toate sperantele noastre, toate luptele. Luptam poate pentru a incerca sa nu ne ratacim mai tare de noi insine decat ne'am ratacit deja. Cat de greu poate fi, si totusi daca suntem aici, acum, si luptam inca pentru iubirea noastra, poate nu e totul pierdut si un sens exista, dar inca nu l'am aflat.

Doare... Ingrozitor... Mai este putin si se implineste un an de cand nu te revad, de cand nu te ating, nu te privesc.. Mai este pana atunci, dar e putin, si timpul zboara lent si totusi, atat de rapid. Azi am stat toata ziua sa ma gandesc la cum ar fi sa pot sa te imbratisez, sa nu te mai las niciodata sa pleci de langa mine, doar o iluzie ce ma macina de noua luni si ma chinuie groaznic. Imi fac rau singura, stiu. Si nu doar gandindu'ma la asta, ci si facandu'mi sperante desarte si planuri inutile pe viitor. Amandoi probabil ne torturam cu vise si iluzii, si ne amagim sufletele ca poate curand ne vom revedea si ne vom spune iubirea fara teama.

Probabil nu vei citi niciodata ceea ce scriu acum, dar motivul pentru care spun ceea ce simt chiar aici este pentru ca uneori nu am curajul sa vorbesc despre asta cu tine, nu am curajul si nici rautatea sa te intristez cu melancolia mea. Si iti recunosc  ca sper ca intr'o zi sa vezi ceea ce'ti scriu aici si sa intelegi temerile mele si uratenia sufletului meu, fara sa ma judeci mai rau decat au facut ceilalti. Tu nu esti ceilalti, si in asta am incredere caesti mai mult, poate mai mult decat mi'as fi dorit vreodata, si prea mult ca sa imi permit sa te merit, desi mi'am permis sa te iubesc in lumea asta nebuna. Iti mai scriu aici acum pentru ca nu'mi vorbesti, sau...nu ne vorbim. Poate pentru ce ai spus tu, sau ce am facut eu..Sau poate pentru amandoua, ori din cauza curajului ce ne lipseste amandurora. Suntem un dezastru impreuna, si totusi ne cautam unul pe celalalt, tanjim dupa cuvinte si gesturi, visam glasurile din telefon si simtim sarutari imaginare. Ne iubim, desi poate nimeni nu crede asta, pentru ca ne ranim neincetat reciproc. Ei nu inteleg ca ne iubim, dar o facem in felul nostru, in care doar noi vedem dragoste si teama, speranta si vise..

Ne drogam unul pe celalalt cu “Te iubesc”uri simple si melodii lacrimogene, intristandu'ne fiinta mai mult decat este deja. Care poate fi urmarea tot acestui chin? De ce luptam impotriva vointei noastre pentru ceva ce pare imposibil? Raspunsul il stie numai Dumnezeu, pe care L'am rugat noaptea trecuta sa te indrume spre binele tau si fericirea eterna, si ghici ce? Am primit primul mesaj de la tine dupa 3 saptamani de tacere, si a fost cel mai frumos cadou ce mi'l putea face El prin tine. As vrea sa'mi dai forta sa cred din nou in noi si sa am putere sa merg mai departe fantomatic, pentru a te putea imbratisa. Nu'mi frange visele, te implor.. Caci noi suntem doua suflete ratacite undeva departe, ce se cauta de atata timp, si nu s'au regasit niciodata.....

Maybe..

Poate intr'o zi te vei gandi din nou la noi, la ce eram candva si ce am fi putut fi....

Poate iti va fi dor, si iti vei dori sa ma reintalnesti ca prima oara, sa ma strangi in brate asa cum nu ai facut'o niciodata, si sa'mi soptesti ca deseori inca ma visezi cum te alint....

Poate pe strada pe care ai ales'o voi mai fi si eu, chiar si pentru o secunda, in care sa'ti soptesc ca te iubesc la fel de mult ca totdeauna, sau poate chiar mai mult...

Poate ma vei lua de mana si ma vei opri din a'ti pleca din nou departe...

Poate ma vei mai vrea alaturi pentru restul zilelor de atunci, si vei avea grija de mine asa cum mi'am dorit mereu...

Poate vei reusi sa intelegi ca ceea ce simt pentru tine nu dispare in timp, si'ti vei da seama ca sunt mereu oprita in timp si spatiu, asteptand momentul trezirii tale...

Poate intr'o zi vei reusi sa vezi printre randurile durerii mele, sa poti zari fericirea iubirii ce'ti port...

Poate toate astea se vor intampla, sau...

Eu te iubesc, incearca sa nu uiti asta niciodata, oricare va fi calea ta...

Vis Posibil: Iubirea!

Trezindu'ma din vis, spre seara,

Mi'am amintit usor de'acea comoara

Ce'n nume are cinci vocale

De parca'ar fi o suta'n cale.

Si ridicandu'mi capul tot greoi

De pe o perna cu noroi,

Cu ochii dau de zana buna

Ce'si curata sura cununa.

Doi ochi mari si mirati privesc pititi

Ai ei frumosi si zgribuliti,

Si'uimita de a ei splendoare,

Indrept scurt pasii ca spre soare.

Imi spune cu glas dulce si senin

Ca ma va curata de rau venin,

Si ma va duce pe'un puf de nor

Prin calea fericitului ei zbor.

Si minunat eu voi cunoaste

Un print tacut prin mii de broaste,

Si ma voi pierde'n vocea lui

Ce mi'o va darui ca nimanui.

In zbor plecand spre fericire

Am cunoscut a mea iubire,

Am admirat campii de flori

Si am plutit prin mii de nori.

Am colorat si cerul si pamantul

Si am umplut de sanatate tot cuvantul,

Am alergat prin ganduri sumbre

De le'am prefacut in umbre.

Am inseninat si ingeri si umani,

Si tot in cateva secunde, nu in ani,

Orice vis,realitate l'am facut

De cand cu el alaturi nu sumut.

Caci doar privirea'i tandra'mi daruieste

Iubire, fericire, cand clipeste,

Iar zambetu'i mi'e drag, sa'l bata vina,

Si cand surade'mi daruieste China.

Tot ce credeam doar vis pripit

Cu el alaturi e'mplinit,

Orice dorinta, orice rugaminte

In aer, pe pamant se simte!

El implineste singura minune

De care am nevoie, si anume:

Sa fiu iubita'asa cum sunt,

Cu orice mic defect si amanunt!

Atunci doar am sa am ce tot visez

Si somnul realitate'am sa pastrez,

In viata mea e'un singur scurt raspuns:

Ca dragostea sa n'aiba un apus!

Intelege, te rog....

 

Te iubesc, intelegi?...

Si asta e tot ce conteaza, nimic altceva!