29 feb. 2012

Din gânduri fericite.

 Am adunat stelele de pe cer să'mi pot reînvia speranțele, iar tu, fiindu'mi însăși cerul mi'ai dăruit locul unde să'mi așez razele de lună.
Au trecut parcă10 milenii de când te am aproape, și tot atâtea secole de când te'am regăsit printre nenumăratele priviri ale lumii, prefăcându'te din vis în realitatea mea dulce și firavă.
Te privesc și îți zăresc gândurile palide în ochii'ți căprui și limpezi; și tu ai visat alături de mine, în paralel, aproape. Însa se spune des că acele linii paralele, oricât de îndepărtate ar fi, tot se întâlnesc spre infinit...
Un timp aș fi crezut că nu există priviri așa drăgăstoase și pline de liniște, căci ochii mei au urlat până ieri de câtă suferință și lacrimi au fost nevoiți să verse până să te găsească.
Te îmbrătișez și simt emoțiile inimilor noastre; e atât de frumos cum bat împreună de parcă ar ieși din piept să se unifice într'o singură viață...
Linia perfectă ce o crează trupurile noastre în uniunea brațelor e atât de minunată încât sufletul meu cade pradă delirului cu tine.
Te sărut și îți inspir aerul; atât de profund încât te'aș putea inspira pe tine numai să rămâi pe veci alături de mine...
Atât de tandru, pasional, calm și de vis încât nici măcar un uragan nu ar reuși să mă trezească la realitate; lângă tine iubirea este așa de frumoasă!
Te simt ca parte din mine, dragul meu...
Te'am căutat neîncetat o viață parcă, așa că nu putem să ne permitem să irosim clipele dragostei ce o trăim. Suntem doi hoinari ce și'au găsit locul în lume; unde tu nu ești, eu nu am cum să fiu.
Suntem două note de pian ce se amplifică pentru a crea armonie, sătui de mediocritatea simțirilor melodice care răsunau afon în fundalul vieților noastre.
Te'am găsit; sunt pregătită să fiu a ta așa cum luna e pe cerul înalt.
Sunt pregătită să te îmbrățișez senin, așa cum marea mângâie nisipul cald al țărmului.
Sunt pregătită să te sărut ușor, cum soarele își scaldă florile în rouă în fiecare primăvară.
Sunt pregătită să te iubesc necondiționat, așa cum ploaia spală pământul și norii, câmpiile și orașele, împreună cu întreaga lume!

22 feb. 2012

Promisiuni.


Ai apărut în viața mea ca neaua de cristal,
În nopți întunecate, și mult prea reci și triști;
Și m-ai învăluit cu totul, ca un val,
Noi doi, hoinari pustii de dragoste cuprinși...

Cu o lalea înmiresmată, ușor mi-ai dăruit
Un vis ce-n realitate s-a preschimbat îndată;
Și inima, și sufletul tu mi-ai învinuit
De o iubire ce n-o să moară niciodată...

Și când sărutul tău facută-m-a să zbor,
Ființei mele-n zori tu i-ai promis senin
Că viața îmi va fi ușoara ca un nor
Atâta timp cât eu de mână-am să te țin...

18 feb. 2012

Te-am Căutat.


Ce dragă'mi e privirea ta
Ce mult mă apără de rău;
Orice aș face dau de ea
Și să respir îmi este greu..

Ah, cât de mult am vrut să văd
Doi ochi căprui, senini și blânzi;
Și pielea'ți albă de omat
Lucește scump, atunci când râzi..

Ce drag îmi este glasul tău,
Și câtă armonie'aduce,
Căci când l'aud nu mai sunt eu;
Atât e de frumos și dulce!

Ah, cât de mult am căutat
Un glas duios și sfânt,
Și câte buze'am sărutat
Aceste note căutând..

Ce drage'mi sunt brațele tale,
Și ce căldură'mi dăruiești
Prin mângâieri, fine petale
Îmi spun ce mult mă mai iubești!

Ah, cât te'am visat, iubire,
Și cât te'am răscolit prin gând;
Tu mi'ai adus doar fericire,
Umplând de dragoste al meu pământ!

16 feb. 2012

Condica Blogosferei

Un proiect nou lansat de către Mostwantedblog.org ce vizează să unească blogosfera românească!
Condica Blogosferei este titlul unei cărţi, în care noi cei din MWB dorim să strângem mesajele a cât mai multor bloggeri, o carte care să fie reprezentativă pentru mediul online şi care să poată arăta cine există cu adevărat în blogosfera românească!
În Condica Blogosferei se poate semna orice blogger dornic să arate lumii întregi că el există pe harta blogosferei şi astfel blogosfera există prin articolele lui.
Cartea cu titlul “Condica Blogosferei” va fi publicată în exemplar unic, o dată la fiecare 60 de zile, începând de azi 16 februarie 2012, iar cu fiecare ediţie nouă publicată se vor adăuga mesajele celor care din diferite motive vor afla mai târziu de existenţa Condicii! Practic, va fi una şi aceeaşi carte, care doar va creşte în volum, cu fiecare ediţie nouă. Pe 31 decembrie 2012, Condica Blogosferei va fi publicată în formatul final, care să cuprindă, sperăm noi, numele şi mesajele a cât mai multor bloggeri!
Orice blogger care doreşte, poate apărea în Condică! Pentru a face parte din acest proiect, trebuie să trimiteţi un mesaj la adresa de e-mail grupmwb@gmail.com, care să cuprindă:
  1. numele complet sau doar prenumele
  2. pseudonimul online, dacă există
  3. oraşul şi ţara
  4. titlul şi adresa blogului
  5. o scurtă descriere a blogului, precum şi un mesaj pentru toţi ceilalţi colegi de breaslă, dar şi pentru cititori!
Deşi Condica Blogosferei va fi doar în exemplar unic, oricine doreşte să aibă o copie o va putea avea, fiind nevoie doar de un mesaj la aceeaşi adresă menţionată mai sus (detaliile de primire urmând a fi discutate cu fiecare blogger în parte)! Condica Blogosferei va avea şi o ediţie în format video, pentru a arăta tuturor mesajele bloggerilor pentru lumea întreagă!
Începând de azi Condica Blogosferei este o carte a tuturor bloggerilor, mici sau mari, celebri sau mai puţin celebri, din orice nişă de activitate! Atenţie însă, vor fi acceptate doar bloguri, nu alte site-uri sau pagini de promovare ale blogurilor!
Autorii şi membrii MWB, precum şi orice alt blogger care doreşte să ajute la promovarea Condicii Blogosferei, sunt rugaţi să preia acest articol integral prin copy&paste şi să-l publice pe blogul personal.

8 feb. 2012

Iubire de Copil.


În lanțuri grele mă sugrum și astăzi;
Pe-alei ce dorm pustii te caut în zadar,
Nu te găsesc acum și nici dăunăzi,
Decât în visele ce-mi dai în dar.

E noapte-acum și cântă vulturi gri,
Ce cântul își trimit agale, între stele.
De când te-aștept și nu mai vii
Să-ti odihnesti a tale pleoape grele...

De ți-aș cânta și eu, m-ai auzi tu oare?
Sau doar ecou îndepartat și trist ți'aș fi?
Ca amintirile ce'mi lași în gând agale
Ce mă sumut și'mi tai dorința de'a trăi..

Găsește'un mod să vii ca să mă vezi
Cum grav mă sting în urma nemuririi,
Ce'mi dăruiai în lungile amiezi
Pe doruri lungi și'n culmile iubirii...

Nu ai zări crăiasă sau o zână,
Și nici un înger sau frumoasă tare;
Ci o copilă cu privirea'i blândă
Ce știe că iubirea nu dispare.

Nu m'ai iubi și tu pe mine'oricum...
Doar milă ți s'ar face'ntr'o ființă;
Căci inima din mine este scrum
Si încă arde de'a iubi dorință!

5 feb. 2012

And if you'll die...

Just walk away... just say goodbye...” 
 
Au fost momente în trecut care m'au făcut să cred că visele uneori ajută. Momente când vedeam cum toate veneau de la sine și se întâmplau ca în acțiunile minții mele nocturne.
De când mintea mi'a fost inundată de același coșmar dureros, sufletul mi'a luat'o razna...
Repet în gând o ultimă rugăciune, după care adorm încercand din răsputeri să fiu calmă, liniștită și odihnită. Mă cufund în perna albastruie și pufoasă, somnul mă cuprinde, și ca prin minune mă regăsesc într'un tren necunoscut, pe o cale ferată pustie și rece în compania singurelor șoapte de speranță. Nu știu unde mă îndrept, nu știu ce voi face odata ajunsă la destinație; nu știu nici măcar dacă mai sunt eu însămi sau mi'am pierdut firea pe drum undeva. Tot ce știu este că am un bilet în mână, pe care scrie cu caracter gigantic : “SPERANȚA MOARE ULTIMA”.
Cursul călătoriei se oprește brusc, simt că trebuie să cobor; dar oare sunt pregătită pentru ce mă așteaptă odata aflată afară? Pașii mei nesiguri se îndreaptă spre ușa vagonului, trenului și apoi gării. Fără dificultate trupul mă poartă la locul cuvenit, fără să'mi dau seama că mă aflu printre micile flori primăverii ale grădinii lui... Mă cuprinde o teamă, dar trebuie să am încredere până la sfârșit; cel puțin așa spunea biletul!
Fără a sta prea mult pe gânduri, găsesc intrarea cu pricina și deschid lejer. Intru și nu văd pe nimeni; oare să fie iarăși plecați? Imposibil.
Mă plimb prin micile cămăruțe din încăpere până să găsesc ceea ce așteptam poate: camera lui. Pereții plini de postere cu diferiți cântăreți rock, iar într'un colț, deasupra patului, câteva fotofrafii de familie. Mă aproprii de acestea, și încep a le studia conturul, căutându'i privirea pierdută în imaginile fără viață. Doar când mă întorc observ o femeie îmbrăcată în negru, înaltă, privindu'mă cu ochi speriați parcă. Îi zâmbesc temător și o salut, dar ea izbucnește în lacrimi. O iau ușor de mână și ne așezăm pe pat, eu încercând să o liniștesc. Mă privește din nou și duce temător mâna spre buze:
-Tu nu știi... - îmi spune. În mintea mea deja se crease un întreg scenariu, care de care mai trist, dar nicicând nu mi-aș fi imaginat ce avea să-mi spună; însă regăsesc curajul să întreb:
-Ce anume să știu? - ezit parcă să vreau să aflu, însă femeia printre lacrimi îmi răspunde: 
-El... El nu mai este...Chiar nu ai aflat? - ...
Lacrimi mari mi'au inundat chipul pe loc, eram fără cuvinte. Blocată în timp, fără a putea ieși în vreun fel, fără a putea vedea urma unei glume sau unei minciuni. Trăsăturile feței ei îmi demonstrau clar cât de grele au fost ultimele zile:
-A avut un accident... Nu s'a mai trezit deloc...
Mi'a povestit mai multe, însa cine să o asculte cu adevarat, când nici nu mai știam cine sunt și de ce toate astea... Încercam sa gasesc o explicație logică, să motivez mișcările lui și accidentul, faptul că nu mai este în viață, dar în zadar. Nimic nu l'ar fi readus înapoi. Întorcându'mă spre grădina cu flori și petale, am șezut pe marginea lacului din apropriere, aveam nevoie să fiu singură și să îmi plâng durerea, să o dau afară din mine. Însă absența lui cine ar fi vindecat'o?
Știu doar că dimineața, când somnul s'a spulberat, aveam lacrimi pe obraz și în ochi, și nici după ce am văzut că sunt încă acasă la mine iar la știri nu au fost vești despre visul meu nu am încetat să plâng. În toiul nopții aș fi vrut să dau un singur telefon, să'l rog să fie atent și să mă asigur că e bine și sănătos... O noua frică mi s'a născut în interior..însă...
Speranța moare penultima, pentru că e dragostea cea care are puterea să reziste atunci când nimic nu mai este...

4 feb. 2012

Premii!


Am primit un mare si frumos premiu de la Dina, careia ii multumesc din toata inima!
:
  1. Aminteste persoana care ti-a acordat premiul printr-un link catre blogul ei:
  1. Raspunde intrebarilor care insotesc premiul!
    a. Care este produsul de machiaj preferat?
    Ador diferitele nuante albastre ale fardurilor pentru ochi; mereu am avut o pasiune pentru make up.
    b. Care a fost trend-ul preferat in anul 2011?
    Mmmh, nu prea sunt eu la moda..
    c. Care este desertul tau preferat?
    Imi place mult prajitura cu mere si scortisoara; rapida si foarte foarte gustoasa!(cine vrea reteta,sa scrie mai jos :D)
    d. Culoarea preferata?
    As spune “Albastrul PREDOMINA!”
    e. Care este prenumele tau?
    Cri Cri.
    f. Care este ultima melodie pe care ai ascultat'o?
    ALMOST HERE - Delta Goodream si Brian McFadden 
    g. Pisici sau caini?
    Pisici , doar ele.
  1. Spune ceva despre tine ce nu ai mai spus nimanui pe blog.
    Scriu doar cand iubesc, iar acum am nevoie sa iubesc, pentru ca am nevoie sa SCRIU!

  2. Premiaza cate bloguri crezi tu ca merita acest premiu.
    Primul premiu merge la una din persoanele cele mai importante din viata mea, prietenul meu cel mai bun Between Dreams and Reality, nu doar perntru ca scria intradevar GENIAL, ci si pentru ca ii astept mereu postarile cu sufletul la gura!
    Al doilea premiu merge la Nymphetamine , pentru ca este cea care m'a indemnat prin simplele ei postari sa continui sa scriu ceea ce simt.
    Al treilea premiu merge la Franturi de Ganduri in Pulbere de Stele, o femeie foarte speciala si sensibila!
    Si mentiunea merge la Curcubeul Viselor , pentru talentul si devotamentul cu care scrie asa frumos!
    As da premii tuturor, insa le voi pregati eu personal, pe viitor!
  1. Asigura-te ca anunti proprietarii blogurilor ca au primit acest premiu.
    Asta voi face cu siguranta!

3 feb. 2012

Sarbatorind pe Eminescu!

De curand,cu ocazia zilei de 15 Ianuarie , grupul Nepsis din Torino a decis sa cinsteasca printr'un mic spectacol munca de-o viata a poetului. Sa va povestesc cum a fost..
"Cu ocazia implinirii a 162 de ani de la nasterea celui mai mare poet roman, Mihai Eminescu, tinerii neptici din Torino au organizat, cu binecuvantarea parintelui Lucian, o Serata Literara. In numai doua saptamani de la Anul Nou, muncind din greu, au reusit sa adune cantece si poezii pe placul tuturor; creatii care sa cinsteasca pasiunea si devotamentul pentru patria noastra, cea pentru care Eminescu si-a dat viata in fata puterii politice din acele vremuri.

Serbarea a inceput cu o scurta prezentare a vietii poetului. Apoi s-a trecut la recitarea operelor preferate ale tinerilor, printre care: O ramai, Atat de Frageda, Dormi, O mama. Au fost interpretate si cateva melodii: Mai am un singur dor, Sara pe Deal, Pe langa plopii fara sot, avand versurile scrise de GeniulPustiu al Romaniei.
 De asemenea, la eveniment au participat si cateva persoane din public, pasionate de poezie, care si-au recitat propriile creatii lirice alaturi de tineretul roman.

Acest eveniment a reprezentat totodata si o mica rampa de lansare pentru nepticii poeti si scriitori in devenire, indemnandu-i sa isi invinga emotiile si sa impartaseasca celor prezenti scrierile lor, trezind astfel in spectatori inocenta copilariei si dragostei dintai, pasiunea frageda a timpului ce trece.
Pentru a inchia seara intr-o nota de optimism, Nepsis Torino a ales cateva cantari dragi lor la chitara, menite sa reinvie in inimile tuturor amintirile ce ne leaga de meleagurile natale. Desi suntem departe, poetii si scriitorii Romaniei nu vor fi uitati!"