5 feb. 2014

Iubire/Pasiune


Te-ai întrebat vreodată ce poate fi iubirea,
Cât de plăpând se naşte acest mic sentiment
Şi cum prin mii de gânduri aduce nemurirea
În clipele deşarte şi vise de moment?

Ai mai simţit cum roşii obrajii îţi devin
Când în privirea-i dragă te revezi
Şi cum buzele-i dulci au gust de vin
Şi-ai vrea să guşti să te îmbeţi?

Iar fluturi să se-agite în stomac, cumplit,
Să nu mai dormi nici noapte şi nici zi;
De dorul crunt să te laşi stăpânit,
Să simţi că fără ea nu poţi trăi?

De n-ai simţit o bucurie-n suflet
Sau inima ce-ţi bate ferm în piept,
Atunci în mintea ta şi-n al tău cuget
A fost doar o scânteie de moment.

N-a fost nicicum iubire pură, inocenta,
N-au fost atunci nici fluturi sau fiori,
A fost doar pasiune mută, indecentă,
Deşi uniţi într-unul, voi aţi rămas în doi...

4 feb. 2014

Do something

O indepartezi din ce in ce mai mult de tine... O faci aproape sa regrete ca si-a permis sa te lase in inima ei mult prea fragila. Ai promis ca nu vei renunta la ea, dar de ce o constrangi pe ea defapt sa o faca? De ce nu ai curajul sa ii spui ca nu mai simti fericire cand o auzi, ca fluturii au murit odata cu plecarea ei departe, ca nu a mai ramas nimic din visele ce le-ati cladit impreuna? De ce continui sa o faci sa se simta inutila si nu incerci sa o implici in ce te framanta, daca inca mai este vreo farama de adevar in acel "te iubesc" ce i-l rostesti chiar si dupa o ploaie violenta de cuvinte? Nimeni nu e imun cuvintelor, iar tu stii ca dor. Ce ti-a facut ea ca sa le merite? Nu ar fi mai simplu sa ii spui ca v-ati grabit si poate ati luat o decizie prea pripita in privinta relatiei ce a nascut intre voi?
Oare pasiunea chiar s-a consumat sau ai lasat-o tu sa se scurga printre chilometrii ce va despart? Nu crezi ca daca continui sa te comporti asa o vei face sa plece cu inima zbrobita si vei ramane singur? Oricat risca sa planga si sa sufere stie ca vei fi liber sa iti gasesti persoana potrivita, insa pana atunci sunt sigur ca ii vei simti si tu lipsa...
Iti va fi dor de parfumul ciocolatii calde ce-si prepara inainte sa te trezesti in bucatarie, periuta de dinti  bazaitoare din borcanul de pe chiuveta, hainele ei amestecate cu ale tale pe scaun, pantofii eleganti ascunsi sub dulapior, poate chiar si de prosopul cu care se acoperea mereu sa nu-i vezi nuditatea. Iti va fi dor, dar mai ales de parul ei aramiu imprastiat pe perna dimineata, imbratisarile nocturne care te faceau sa te simti in siguranta si mangaierile prin par ce te faceau imediat sa adormi. Iti va lipsi pana si prostul ei obicei de a se ridica de la masa inaintea ta pentru a strange farfuriile, timiditatea ei care te enerva la culme si momentele in care incerca sa fuga in alta camera de suparare. Iti vor lipsi chiar si orele care le petrecea singura in bucatarie in timp ce tu dormeai, dar iti era de ajuns sa o stii acolo, in casa. Chiar de vei nega, iti va lipsi totul si iti va lasa un gol nemasurabil in suflet, in inima, in casa, in pat, in telefon...
Asa ca gandeste-te bine daca esti pregatit sa suporti consecintele vorbelor tale si sa o lasi sa plece cu sufletul manjit de durere. Gandeste-te daca vei putea indura singuratatea de dinaintea ei fara sa-i simti lipsa macar putin, iar daca reusesti atunci las-o sa plece si sa nu se mai intoarca. Fii baiatul care a promis ca nu o va parasi, dar care a constrans-o pe ea sa faca pasul asta. Fii sufletul care i-a sadit atata speranta in suflet si apoi a ranit-o cu egoism si fara pic de mila. Fii dezamagirea de care se temea cel mai mult, fa orice doresti... dar fa ceva.